vineri, 2 iulie 2010
Stiti vinerile alea dupa joi cand totul este amortit si putin dureros si timpul se misca inceeet si toata lumea rade si barfeste ce s'a intamplat joi seara, da' prietenii sunt putin mai ganditori si rasul parca este ecou in capul tau si ai sentimentul ca nu vrei nimic si tremurul ala de oboseala si parca nici cafeaua nu mai are gust si ti'a cazut si telefonul de serviciu in ea si vrei sa dormi si iti este foame si iti este sete si nimic nu conteaza pentru ca totul este...amortit...si putin durereos...
Si afara soarele lipseste cu desavarsire si mai ploua din cand in cand si prietenii au plecat toti dupa cafea in alte colturi ale tarii ( unii foarte devreme dimineata ) si se intorc prea tarziu ca sa ii mai vezi azi si unii au plecat de tot si unii se intorc duminica si stii ca azi o sa fi singur si parca te bucuri ca apuci sa dormi...da' parca ti'e dor si drag de seara de joi...sau iti este doar dor si atat...
Si ajungi acasa dupa serviciu si nu te simti usurat si mananci ceva si faci un dus si zici ca vezi un film si nu vezi nimic si te uiti pe pereti si te intorci de pe o parte pe alta...pentru ca totul este amortit si putin dureros...si iti este dor...
Subscribe to:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
geniala poza, foarte edificatoare si pentru ce ai scris tu. pentru dor. dar nu mai fi pleostita asa, hai sa fim o mare... vesela, ca e vineri, cat mai e. zambeste!
1. viata, din fericire, nu este doar o zi de joi!2. trecand peste, pe langa sau printre orice sentimente, chiar cred ca ar trebui sa incepem sa folosim toti o zi pt odihna, including you, si cand zic odihna ma gandesc la genul de odihna care incepe cu "delete all"
3. cand am vazut titlul postului am fost convins ca e o poveste despre un negrisor :D
4. da, poza e tare, chiar as vrea sa stiu de unde provine ea...
5. toti aia care au plecat, atata timp cat se intorc din cand in cand tot e ok, chiar si daca se intorc doar in vizita... pana la urma, asta suntem toti, nu? niste case goale, care mai mari care mai mici, care se aranjeaza si se infrumuseteaza si isi fac curatenie in ideea ca poate, intr-o zi, o sa sune la sonerie cineva care a venit in vizita... si atunci casele astea se umplu de lumina, si parca se aude si o muzica de undeva, pentru ca imediat dupa ce a plecat cel venit doar in vizita, sa devina niste case la fel de goale ca la inceput... goale, insa foarte ocupate... trebuie sa se aranjeze iarasi, sa isi faca curatenie singure dinnou, pentru ca, cine stie, poate totusi o sa mai vina cineva...fie si macar in vizita...
@Gigi: Nu eram pleostita...doar putin amortita...si daaa...nu mai e mult...doar stii...ca tu esti prietenul care se intoarce duminica :) Cloudy last 2 days to you! Iti tin pumnii!
@Radu:1-2. Am folosit ce am mai ramas din vinerea mea pentru o zi de odihna si uite asa am reusit sa dorm 19 ore fara sa ma trezesc nici macar o secunda...si stii ce...de abia astept urmatoarea zi de vineri dupa joi :)Nu a fost genul de vineri care sa necesite delete all...those kind of days are over...a fost doar un soi de oboseala bitter sweet.
3. A fost o poveste despre un negrisor...mai multi negrisori...unii doar obositi...unii obositi si plecati...unii... :D
4. Nici un mister cu poza...rainy day...google imagini :P Nimic original de data asta...doar putina inspiratie in alegerea ei...
5. Metafora ta cu casa goala care se pregateste zi de zi in asteptarea musafirilor este minunata ...delete post si inlocuire cu comentariul tau :)).
Din fericire casa mea este mereu plina cu oameni frumosi si multa lumina si muzica si rasete...mai pleaca ei la Bcuresti sa dea un examen sau sa livreze o masina da' se intorc mereu...la fel de frumosi...si nu doar in vizita...sunt locatari permanenti, cu contract pe viata...cat despre cei in vizita...pe unii ii mai astept cu bratele deschise si cat mai des, iar cei care doar mai au nevoie de adapost din cand in cand, cand le este doar putin dor sau putin greu...pentru ei o sa fac curatenie in fiecare zi, zi de zi...ca sa nu mai fiu nevoita sa spun "Scuze de deranj...nu asteptam musafiri..."
Trimiteţi un comentariu